Pentru a fi evaluată la justa-i valoare, Elena Udrea a fost trecută şi prin regnul vegetal, şi prin cel animal, şi prin cel mineral. A fost asemuită ba cu o salcie pletoasă, ba cu o mâţă Pentru a fi evaluată la justa-i valoare, Elena Udrea a fost trecută şi prin regnul vegetal, şi prin cel animal, şi prin cel mineral. A fost asemuită ba cu o salcie pletoasă, ba cu o mâţă persană ce are şi destul sânge maidanez, ba cu o piatră preţioasă (falsă, dar asta doar cunoscătorii văd). Dacă ar fi s-o trecem şi prin regnul literar, am observa că tipa Udrea (mereu îmi vine să-i spun Urdea) e-o "epigramă de femeie". La fel ca această bucăţică sferto-fatală, nici Epigrama nu s-a bucurat vreodată de stimă socială. Chiar când cunoştea pe dinafară graţia mersului pe tocuri cui, Epigramei i se reproşa grosimea stratului de fard, laolaltă cu înclinaţia patologică pentru aventuri de-o noapte. Era considerată o parvenită, provenită dintr-o piţipoancă a literelor: o Evita Peron, o miss Lewinsky, o madam Kennedy. Însuşi George Călinescu atenţiona că "epigrama nu-i decât un strănut literar", la fel cum analiştii sugerează că blondina lui Băse nu-i decât un strănut politic. Faci hapciu, şi gata, trece c-un ceai fierbinte, urmat de-un masaj. Acuma, cu tot respectul, dar Călinescu şi analiştii au cam pierdut din vedere că de la un biet strănut se aprinde febra marilor epidemii... În fine... De curând, am avut prilejul, într-o emisiune tv, să sar în apărarea Epigramei. Şi nu ştiu ce mi-a venit să pomenesc de faimosul proces intentat lui Păstorel Teodoreanu, care, întrebat de procurorii comunişti de ce scrie epigrame, a răspuns: - Tovarăşi, eu fac epigrame cum găina face ouă! Şi noi citim epigrame, aşa cum orice om normal consumă ouă, cu atenţie însă la cantitate, fiindcă după colţ pândeşte colesterolul. Dar, pentru ca asocierea Epigramei cu dama politică Urdea să câştige în substanţă, am a