Sansa noului cabinet Tariceanu este aceea ca nu i se acorda nici o sansa. Este un guvern fara capital de incredere, un executiv care a deceptionat lumea cu anticipatie, prin insusi faptul ca exista, o administratie al carei program este esecul. Dupa asa un start, drumul, ca si sosirea nu pot fi mult mai rele. Primului guvern care ne promite un dezastru nu-i ramane decat sa creasca in sondaje; caci de scazut nu are unde sa scada. Dar oare nu este acesta un real avantaj in raport cu toate guvernele populare, credibile, responsabile si legitime instalate dupa Revolutie? Toate, dar absolut toate executivele ne-au inselat asteptarile. De la Tariceanu 2, cel putin, nu avem asteptari.

Se implinesc anul acesta 70 de ani de cand Romania nu a mai avut un guvern liberal (primul guvern Tatarascu). Tariceanu 2 este primul cabinet din care nu mai fac parte formatiunile nascute din FSN. Mai mult, cota scazuta in sondaje obliga partidul lui Geoana la o sustinere parlamentara a cabinetului liberal. Este un guvern facut nu de "popor", ci de o avangarda politica exasperata; este ultraminoritar, dar in sensul ca se opune majoritarismului populist al lui Traian Basescu, paternalismului acestui demn continuator al lui Ion Iliescu.

Daca ne uitam pe lista guvernului, vom vedea ca doi ministri liberali au nume unguresc - Silaghi si Orban. Personal, nu sunt sigur daca prin vine imi curge sange de maghiar. Dupa cate stiu, un bunic al meu a fost ungur. Da, numai ca nici bunica nu era romanca in totalitate (desi nu sunt sigur). Sunt facut probabil din sange amestecat, asa cum suntem multi in aceasta parte a lumii. Totusi, imi iubesc tara, atat cat pot si cat ma lasa scepticismul. Cat despre unguri, n-am reusit niciodata sa am o parere proasta. Spun asta, gandindu-ma deja la exploziile de entuziasm si de ura ale identitatilor etnice romanesti si maghiare. Este momentul - nu-i asa?