De Pasti, portile grele ale cerului se deschid. Lumina harica ne cuprinde pe toti, iar, la Ierusalim, lumanarile celor mai credinciosi se aprind de la sine. Suntem in plin mister, in taina cea mai adanca. Hristos ne bate la fereastra si asteapta sa-L poftim inauntru. Suntem oare pregatiti ca El sa ne calce pragul? Prinsi in harmalaia marelui oras, se intampla sa lasam totul in ultima clipa. La tara, este altceva. In simplitatea lui ancestrala, taranul ia cuvantul drept realitate si se pregateste din vreme pentru marea intalnire cu Hristos. Nu trebuie sa uitam de cozonacii, pasca sau mielul, care ne impodobesc mesele specifice acestei sarbatori. Din nefericire, sunt si oameni care nu pot trai bucuria sarbatorilor. Ca sa aiba cu ce sa pregateasca traditionala masa de Pasti, mii de tineri merg sa doneze sange, iar batranii se imprumuta la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. Cred ca din totdeauna mi-am dorit un Paste traditional, lipsit de toata agitatia asta a cumparaturilor si de tot stresul legat de problemele organizatorice. Bineinteles, nu cred ca trebuie sa lipseasca de pe masa de Pasti ouale rosii, friptura de miel si cozonacul, dar asta nu trebuie sa transforme sarbatoarea Invierii Domnului intr-o formalitate. Consider ca, de la un timp, am devenit foarte materialisti si am uitat de partea spirituala. Ma refer la faptul ca nu trebuie sa ne pregatim doar trupeste de venirea sarbatorii, ci si sufleteste si, cu ocazia aceasta, trebuie sa fim mai buni si mai iertatori cu cei din jurul nostru, sa mergem la Slujba Invierii din noaptea de Pasti. As vrea ca in anii viitori sa pot ajunge intr-o zona deosebita cu ocazia acestei sarbatori, in nordul Moldovei si la manastirile de acolo si sa simt cum e sa intampini Invierea Domnului in locurile unde acum multe sute de ani s-a nascut crestinismul. E adevarat ca, de Paste, e important sa fim in familie. Pentru ca sa