Masuram in ore timpul care ne desparte de Noaptea Sfinta a Invierii. Sintem deja sleiti de puteri dupa atita alergatura, cumparaturi, curatenie, pregatit bucate. Caci cite nu are omul de facut in casa lui, in zilele dinaintea sarbatorii! Opriti-va, insa, pentru o clipa din tot acest maraton nebunesc si stati de vorba cu voi insiva. Cit din tot ce se intimpla acum in jurul vostru e credinta? Citi dintre voi asteapta cu nerabdare ca la Ierusalim sa se aprinda Lumina, doar pentru ca e unul din putinele momente in care putem fi mai aproape de EL? Fiti sinceri. Sinceritatea e o calitate de care de multe ori uitam in viata de zi cu zi. Asa cum uitam sa fim toleranti, sa fim darnici, intelepti, asa cum uitam cit de importanta e iubirea. Chiar daca de regula privim cersetorii cu nepasare, bogatii cu ciuda, desteptii cu trufie, imbrincim si dam din coate pentru a ne atinge scopurile, ne alegem idealuri marunte pentru care calcam in picioare, Noaptea Sfinta e o sansa. E sansa de a ne aminti de tot ce e bun si frumos in noi si in viata noastra. E sansa de a ne aminti de toti cei dragi, de a ne apropia unii de altii si impreuna de Dumnezeu. Putine sint momentele intr-un an cind reusim sa dam raul la o parte, sa uitam de el macar pentru o clipa si sa incercam sa fim mai buni, mai toleranti, sa ne lasam coplesiti de frumusete.
Si ce poate fi mai frumos decit orasul impinzit de Lumina
Sfinta a Invierii. Ce poate fi mai suav decit minuta frematind de
nerabdare a unui copil care cere Lumina Viitorului si a Sperantei.
Ce poate fi mai duios decit mina tremurinda a unui batrin care
ofera Lumina Intelepciunii si a Impacarii. Nimic nu e mai inaltator
decit glasul miilor de credinciosi murmurind: Hristos a inviat! Nimic nu e mai sfint decit Noaptea aceasta, in care toti sintem egali, in care uitam de rautati, de orgolii, in
