Mulţimea s-a împrăştiat când o linişte nepământeană s-a aşternut peste Golgota. Mulţi dintre cei care au asistat la calvarul Lui Iisus au venit din pură curiozitate la locul Mulţimea s-a împrăştiat când o linişte nepământeană s-a aşternut peste Golgota. Mulţi dintre cei care au asistat la calvarul Lui Iisus au venit din pură curiozitate la locul răstignirii, şi nu mânaţi de sentimente ostile faţă de El. Asistând la agonia lui Iisus, râsul batjocuritor şi glumele lor au încetat. Acum, acei curioşi erau convinşi că acuzaţiile autorităţilor şi preoţilor nu erau adevărate.

Chiar dacă aceia care au contribuit la calvarul lui Iisus şi-au atins scopul, prin moartea lui Iisus, nu erau liniştiţi. Acest triumf era umbrit de chinul îndoielilor. Strigătul lui Iisus: "S-a sfârşit!", "Tată, în mâinile tale Îmi încredinţez duhul!" (Ioan 19,30; Luca 23,46), urmat de cutremurul puternic şi stâncile care s-au sfărâmat, le-a întunecat biruinţa. Dar trupul lui Iisus era preţios pentru ucenicii care voiau să-l înmormânteze onorabil. Iisus fusese condamnat de autorităţile romane şi executaţii pentru delictul trădării erau îngropaţi într-un loc special. De aceea, ucenicii se temeau că ostaşii vor îngropa trupul Învăţătorului lor într-un loc de batjocură. Atunci, Iosif din Arimatea, unul dintre ucenicii înstăriţi, a obţinut de la Pilat aprobarea de îngropare. Nicodim, un alt ucenic ce-l preţuia pe Iisus, a contribuit la respectarea ritualului de înmormântare. El a adus un amestec de smirnă şi aloe pentru a-I unge trupul. Femeile din Galileea au venit să vadă cum s-a împlinit ritualul Învăţătorului. În cetate se răspândise zvonul Învierii. Atunci judecătorii au adus străjeri şi uşa mormântului a fost pecetluită de o piatră grea. Bolnavii vindecaţi de Iisus Îl plângeau pe binefăcătorul lor.

Învierea lui Iisus

După moartea lui Iisus, soldaţii care păzeau mormântul se teme