Pe zi ce trece, imi dau sema ca nu este nimic nou sub soare. „A Inviat Hristos. Sunt ani de cand intoarcerea praznuirii acestei cutremuratoare fapte ridica in mine aceeasi tristete: iarasi voi citi aceleasi comentarii si voi auzi aceleasi interpretari...
Ce zadarnica baiguiala - stiintifica, draga Doamne!- in jurul unui FAPT simplu si evident! „Renasterea naturii”, „mitul solar” si atatea alte neputinte, pentru a escamota faptul naucitor, dar FAPT, al Invierii dupa trup a lui Hristos”, scria Nae Ionescu in „Cuvantul” din 20 aprilie 1930.
De milenii, miracolul Invierii - baza credintei crestine - se invarte in jurul mormantului gol, pentru ca, paradoxal, din acest mormant s-a nascut credinta, dar tot de aici apar tagaduielile. Contestari care tin mortis sa-l dez-Dumnezeiasca pe Hristos, dorind sa-l lase doar un nevolnic Om.
Revoltat pe drept cuvant, dupa o perioada la care am asistat la cele mai incredibile blasfemii, Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, da publicitatii o pastorala-polemica de-a dreptul impresionanta.
„De ce l-as crede eu mai mult pe Dan Brown, autorul talentat al unui roman politist, si nu l-as crede pe Sfantul Apostol Petru, cel care marturisea in casa lui Corneliu Sutasul ca „noi, apostolii, suntem martorii faptelor si cuvintelor lui Iisus, noi, cei ce am mancat si am baut cu El dupa ce a inviat din morti”? De ce l-as crede eu mai mult pe fictivul „Evanghelist
Iuda” si nu l-as crede pe Sfantul Evanghelist Ioan, cel care cu pana lui marturiseste ca, impreuna cu Petru, a vazut giulgiurile goale si a crezut in invierea lui Iisus?
De ce l-as crede eu mai mult pe Cameron si montajele lui artificiale asupra „senzationalelor” sicrie si nu l-as crede pe Sfantul Evanghelist Luca, istoric de rigoare stiintifica, a carui opera „Faptele Apostolilor” a infruntat, timp de doua milenii, toate an
