Sau despre efectul benefic al prezentei animalelor asupra psihicului omenesc.
Locuiesc intr-un oras mic, de provincie, in orasul viorilor din centrul Ardealului: Reghin. Fiind de profesie bibliotecara si lucrand de peste 30 de ani la biblioteca orasului nostru, cunosc foarte bine revista dvs., la care avem abonament, avand o colectie completa de "Formula As" de ani buni. Totdeauna am considerat ca "Formula As" este o revista valoroasa si interesanta, in paginile careia fiecare cititor isi gaseste cate un articol pe plac. Cel mai mult imi place rubrica "Din lumea necuvantatoarelor". Probabil ati si ghicit, sunt un "fan" al animalelor, o mare iubitoare de animale, cu toata familia mea. Foarte mult timp am reflectat: sa va scriu sau nu, sa va impartasesc oare gandurile mele, legate de acest subiect? Dar dupa ce am citit in revista atatea articole despre caini, pisici, pasari maltratate, parasite si apoi salvate sau adoptate, am prins curaj si eu, si iata-ma in postura de a va scrie cateva randuri despre efectul benefic al prezentei animalelor asupra sufletului si psihicului omenesc.
Fetele mele, la fel de milostive si iubitoare de animale ca mine, au cules de pe drumuri trei pisici (bineinteles, rand pe rand), doi motani si-o mata. Le-au dus la doctor, au fost consultate, deparazitate, vaccinate, si le-au ingrijit cum au putut mai bine, asigurandu-le un loc caldut, hrana si iubire.
In urma cu trei ani, intr-o toamna friguroasa, s-a intamplat in familia noastra un eveniment tragic: dupa o scurta suferinta, l-am pierdut pe sotul meu, tatal fetelor mele, dupa 27 de ani de casnicie. Prezenta acestor pisici, in acel moment, ne-a ajutat foarte mult sa suportam aceasta disparitie groaznica si sa ne continuam viata. A trecut apoi timpul si destinul a calauzit drumurile acestor pisici in casa unde stau fetele mele, amandoua cu facultatea terminata, pot sa z
