Cu toata ambianta usor ponosita, Casa Eliad e un restaurant cu o personalitate speciala – si asta nu numai pentru ca e restaurantul folkistilor din Bucuresti. Cum intri, te inunda mirosul de local dinainte de ‘89, cu fum impregnat in pereti; lambriurile, fotoliile si scaunele inflorate intaresc aceasta impresie de lux defunct. Vin apoi celelalte detalii, naiv artistice: instrumentele muzicale prinse pe pereti si sutele de poze cu artisti folk "din cele mai vechi timpuri pana azi" la Ada Milea. Cele mai multe imagini sunt copii dupa poze vechi, alb-negru sau color, din ‘70, pe tonuri de maro. Din ele, zambesc barbosi cu look salbatic de Pheonix, tipi subversivi cu parul lung, cristi scheletici etc., in fine, toate vedetele apuse ale muzicii folk, o subcultura efervescenta candva, dar pusa pe linie moarta. In spatele restaurantului troneaza figurile de cult ale miscarii – Vali Sterian si Vasile seicaru, portretizati pe un perete intreg, intr-un colaj pirogravat… Pe scurt, Casa Eliad lasa impresia persistenta de loc uitat intr-o subcultura moarta.

In week-end, restaurantul are un program de concert in care se produc fie artistii consacrati din anii ’80 (azi trecuti binisor de 50 de ani), fie invataceii lor de acum. Noi am nimerit intr-o zi cand nu era nici una, nici alta, ci pur si simplu karaoke. Lumea era amestecata, de la tineri metal cu tricou negru (surprinzator de multi tineri) la nostagici ai folkului – dar, oricum, decenti cu totii, lipsiti de izul sordid al boemei artistice. La o masa era un chef de firma, din care se evidentia un barbat cu freza crazy disco si look de Sean Pean. Mica lui performanta era sa-si faca vocea ca Frank Sinatra, imitandu-l impecabil.

Raportul pret-calitate e foarte avantajos; o bere incepe de la 3 lei, o ciorba costa 5 lei, iar felul principal intre 9 si 13 lei. Exista chiar si o bucatarie de avarie, pentru cei ramasi in pan