S-a spus totul despre conflictul politic actual, inclusiv ca nu are atata importanta, de vreme ce parametrii economici sunt in ameliorare si, in ciuda multor probleme restante, sunt destule motive de optimism pentru cetateni.
Cu toate acestea, sunt limite ale dezordinii care nu pot fi depasite in administrarea afacerilor publice. Care sunt simptomele care ar trebuie sa ne ingrijoreze? In primul rand, faptul ca agentiile internationale de rating au scazut notele Romaniei. Desigur, nu in mod catastrofal, numai cu o treapta, dar pentru prima data dupa o ascensiune de cativa ani buni. Al doilea, organismele europene manifesta o oarecare iritare in legatura cu lipsa de progrese care se inregistreaza in domeniul legislativ, si in primul rand cu infiintarea Agentiei Nationale de Integritate, care urmeaza sa vegheze la averile demnitarilor. Sunt deplanse golurile in completarea posturilor diplomatice de rang inalt (ambasadori). Mai sunt pronosticurile pesimiste ale unor analisti politici, dupa care conflictul abia incepe. Cu intrebarea fireasca: unde se va opri? Armata nu se implica, iar ce se intampla in serviciile secrete, daca optiunea de a se mentine in afara luptei politice exista, nu stim.
Vom incepe oare sa dezvoltam un "sentiment ucrainean al fiintei"? In tara vecina se desfasoara un conflict similar intre presedinte si prim-ministru, care a scos oamenii in strada. Dar e adevarat ca situatia ucraineana are o componenta etnica si regionala. Rusofonii si ucrainofonii, preponderenti unii in estul, ceilalti in vestul tarii, creeaza un potential de secesiune, deci de confruntari grave. Insa si la noi, daca cineva vrea cu orice pret sa puna paie pe foc, poate reusi.
Lucrurile nu stau ca in Ucraina, inca. Dar trebuie sa deosebim si intre exigentele pe care le presupune o tara din Uniunea Europeana si republicile post-sovietice care suporta prin firea lor un m
