Cind in cele din urma problema provinciei Kosovo a ajuns, pe masa Consiliului de Securitate al ONU, pe 3 aprilie, rezultatele pareau previzibile.
Intai de toate, a fost conflictul dintre Rusia, membru permanent, si Marea Britanie, care detine presedintia Consiliului luna aceasta, partile disputandu-si statutul sedintei - sa fie deschisa publicului sau nu. Apoi, acest conflict a fost urmat de un altul, si anume daca lui Fatmir Sejdiu, presedintele provinciei Kosovo, sa i sa permita sa vorbeasca oficial.
Odata rezolvate aceste probleme, cele doua parti nu au facut altceva decat sa isi reitereze pozitiile binecunoscute.
Membrii europeni ai Consiliului s-au declarat in favoarea planului conceput de Martti Ahtisaari, fostul presedinte al Finlandei, insarcinat de catre ONU sa propuna o solutie privind statutul provinciei Kosovo, planul acestuia sustinand o independenta supervizata de comunitatea internationala.
Rusia, care are drept de veto, a precizat insa, in mai multe randuri, ca se opune oricarei variante pe care Serbia nu o sustine la rindul sau. Serbia, reprezentata la New York pe 3 aprilie de catre premierul interimar Vojislav Kostunica, a declarat ca Belgradul nu va accepta niciodata independenta provinciei Kosovo.
Consiliul de Securitate trebuie sa adopte o noua rezolutie pentru a inlocui actuala jurisdictie a ONU in Kosovo si pentru a implementa planul Ahtisaari.
Fara o noua rezolutie, albanezii din Kosovo isi vor declara independenta si vor spera sa obtina recunoastere internationala. Insa in acest caz, planul Ahtisaari ar fi inutil.
Deci, ce se va intampla mai departe? Un lucru surprinzator este faptul ca situatia provinciei Kosovo nu se numara printre problemele din agenda pe aprilie a Consiliului de Securitate.
Desigur, aceasta problema ar putea fi inclusa pe agenda i
