Spectacolul "Fuga de Bach în cartier" se joacă în staţiile metroului bucureştean Ameninţat de ignoranţa publicului, exilat într-o zonă greu accesibilă, prins între "a fi sau a nu Spectacolul "Fuga de Bach în cartier" se joacă în staţiile metroului bucureştean Ameninţat de ignoranţa publicului, exilat într-o zonă greu accesibilă, prins între "a fi sau a nu fi", Teatrul Masca a fost obligat să se reinventeze, pentru a nu fi exterminat cultural. "Ne simţim în cartier ca în provincie" este mottoul care i-a împins pe actori să recucerească strada, parcul sau subteranul. "Dacă nu vin bucureştenii la noi, ducem noi teatrul la ei", spune Mihai Mălaimare, directorul instituţiei. Inovând permanent, pe teritoriul artei mute, fără cuvinte, trupa şi-a continuat lupta, în spaţii neconvenţionale. Metroul bucureştean a fost cucerit staţie cu staţie, călătorii având parte de un festin cultural total, în preţul unei simple cartele magnetice. Un şiretlic eficient, care îi stimulează pe bucureşteni să regăsească drumul spre teatru. Statui vii, la metrou Metroul opreşte în staţie, iar călătorii coboară din vagoane, direct pe "scenă". Ceva îi opreşte să se îmbulzească spre căile de acces. Teatrul de peron. Actorii în carne şi oase. Lângă ei, încremeniţi din alergare, membrii trupei Masca şochează prin atitudine. Costumele lor au o croială specială. Par lovite de vânt, deşi personajele stau nemişcate. În Occident, tabloul teatral e banalitate, dar la metrou la Unirii sau Universitate, oamenii îşi sucesc gâturile ca să prindă o fărâmă de acţiune. Spectacolul durează doar opt minute. "Fuga de Bach în cartier" aduce aminte de oamenii cenuşii care populează societatea de astăzi, pietoni grăbiţi prin propria viaţă, care fug permanent, fără să ajungă la vreo destinaţie. Regizorul Mihai Mălaimare a ales să împietrească personajele, obligându-le să arunce pentru o clipă o scurtă privire spre