A fost odata ca niciodata un leu numit RON. Acesta traia intr-o tara unde conducatorii se razboiau, dar „talpa tarii" isi vedea de ale ei...
Asa ar putea incepe o poveste despre leul romanesc, care nu baga in seama certurile politice si creste constant, aducand euro la valori atinse in noiembrie 2002, iar dolarul la cotele din noiembrie 2000.
Ce a condus la aprecierea constanta a leului? In primul rand este vorba de romanii care muncesc in strainatate si care investesc in tara, fie in firme, fie in case sau alte bunuri, sumele fiind de ordinul miliardelor de euro. Lor li se adauga investitiile straine in Romania, care odata cu aderarea tarii la Uniunea Europeana au cunoscut o adevarata explozie. Acesti doi factori au limitat cresterea deficitului de cont in proportie de 70 - 80%, chiar daca deficitul comercial se majoreaza constant iar imprumuturile companiilor de pe pietele externe au inregistrat la randul lor o crestere. Lor li se adauga fondurile speculative, care au intrat in Romania pentru a profita de nivelul ridicat al dobanzilor din piata sau al titlurilor de stat. Insa „banii fierbinti" au aparut nu doar ca urmare a liberalizarii totale a contului de capital. Ei au venit in cadrul unei miscari regionale, de care au beneficiat si celelalte monede din zona, care s-au apreciat la randul lor fata de euro sau dolar.
Insa „banii fierbinti" nu mai reprezinta o sursa atat de importanta de apreciere a leului, avand in vedere faptul ca BNR a redus de la inceputul anului de doua ori dobanda de politica monetara, care a coborat la 7,50% fata de 8,75% in decembrie 2006. Iar unul din scopurile acestor ajustari a fost acela de a limita jocurile speculative pe leu. In acest sens, Cristian Popa, viceguvernatorul BNR responsabil cu politica monetara, declara, despre decizia BNR, ca „reducerea dobanzii cu 50 de puncte de baza (de la 8 la 7,50%, n.red.), a avu
