Odată cu războiul Crimeei (1853-1856), când Valahia era ocupată de trupele austriece, în prăfuitul târg al Bucureştilor a sosit un neamţ încrezător în destinul său: Johan Milker. Desigur, valahii nu prea erau obişnuiţi cu voiajări, istoria obişnuindu-i cu bejenii, în faţa cărora nu prea aveau timp să-şi facă bagaje. Nu exista conceptul de weekend şi nici măcar ideea unui sejur scurt de recreere. Dar vremurile se mai schimbaseră, iar înalta societate nu mai avea mo

Odată cu războiul Crimeei (1853-1856), când Valahia era ocupată de trupele austriece, în prăfuitul târg al Bucureştilor a sosit un neamţ încrezător în destinul său: Johan Milker.

Desigur, valahii nu prea erau obişnuiţi cu voiajări, istoria obişnuindu-i cu bejenii, în faţa cărora nu prea aveau timp să-şi facă bagaje. Nu exista conceptul de weekend şi nici măcar ideea unui sejur scurt de recreere. Dar vremurile se mai schimbaseră, iar înalta societate nu mai avea motive să fugă peste munţi ca odinioară. Cu toate acestea, a investi într-o fabrică de articole de voiaj era nu numai un pionierat, dar şi un foarte mare risc, întrucât gustul pentru călătorii încă nu fusese creat în peisajul cotidian valah.

Bucureştii anului 1853, dincolo de contrastul dintre casele luxoase şi magherniţele din preajmă, era asaltat de mulţi negustori şi călători care fie se aflau în tranzit, fie aveau ca punct final al călătoriei Valahia şi Bucureştii. Johan Milker şi-a început afacerea cu articole de voiaj în anul 1853. Destinul i-a surâs curând, deoarece această parte a Europei a fost smulsă influenţei ruseşti trei ani mai târziu. Milker şi-a deschis o fabrică şi un magazin pe strada Sărindar nr. 8, în spatele bisericii omonime, încă prezentă la vremea aceea în peisajul Capitalei.

După moartea lui, în 1863, soţia sa, Louis