Scena rastignirii lui Isus este una dintre cele mai tulburatoare imagini din istoria omenirii. Este de altfel imaginea care a dat nastere unei religii si unei civilizatii. Este o imagine multiplicata de milioane si milioane de ori, pe toate suporturile posibile, reluata la nesfarsit ca tema de un sir nesfarsit de artisti, reprodusa tipografic si fotografic, preluata uneori chiar si la limita bunului gust de tot felul de diletanti. La sfarsitul anului trecut, Madonna a starnit un scandal dupa ce s-a "rastignit" pe scena in cursul unui concert, iar acum cativa ani Mel Gibson a provocat aprinse controverse cu scena crucificarii din filmul sau "Patimile lui Isus".
Tulburator este si faptul ca aceasta imagine n-a fost efectiv predestinata unui destin universal cu atata forta simbolica. Inainte de rastignirea lui Isus, acest supliciu era, in Imperiul Roman, mai degraba unul "prost vazut", fiind rezervat strainilor, talharilor si altor diversi criminali. Sigur, si sclavii razvratiti erau deseori crucificati, cum a fost cazul in anul 71 inaintea erei noastre cu cei 6000 de prizonieri luati de romani dupa infrangerea lui Spartacus. Ei au fost rastigniti de-a lungul drumului lung de 195 de km dintre Roma si Capua. O imagine care trebuie sa fi fost cumplita, dar care nu a stimulat atat de mult imaginatia lumii precum rastignirea unui singur om, intre doi talhari, pentru blasfemie, pentru ca se credea fiul lui Dumnezeu.
In toata perioada dominatiei romane in Iudeea, crucificarea a fost, spun majoritatea surselor, moneda curenta in materie de represiune. Chiar si dupa rastignirea lui Isus, aceasta forma de supliciu a continuat sa fie aplicata pe scara larga mai cu seama pe fondul numeroaselor revolte ale evreilor. Unii istorici avanseaza cifra de 250.000 de evrei crucificati de armatele romane in decurs de doua secole. Dar nici aceasta cifra nu a declansat vreun fior m
