- Diverse - nr. 69 / 11 Aprilie, 2007 La intervale de numai cateva zile, aflam ca, in anumite zone ale tarii, hectare sau zeci de hectare de teren sunt cuprinse de flacari. Ard resturile vegetale neadunate de pe camp, ard buruienele de pe pamanturile ramase in paragina, iar, uneori, incendiile se intind la zone impadurite. Meditand asupra acestei situatii, mi-a venit in minte un eveniment de acum peste doua decenii, care a facut valuri in presa. A fost cazul unui inginer agronom care a dispus distrugerea, prin ardere, a cocenilor de porumb dintr-o tarla, in loc sa fie adunati si folositi in hrana animalelor. Era pasibil de ani grei de inchisoare. Prin octombrie-noiembrie 2006, m-am intalnit cu un om de o inalta tinuta morala si gospodar. Acesta a trecut prin zona de curbura a Carpatilor, zona pe care o cunostea bine din anii de serviciu. Era dezamagit. Pamanturile de pe care se recoltau cantitati insemnate de cereale erau in paragina. In unele zone, buruienele ajungeau la un stat de om. Mai bine n-ar fi trecut pe acolo. Acum, in 2007, ard plaiurile ca sa ne aminteasca faptul ca, in 1907, cu un secol in urma, ardeau conacele, acareturile. Dar acest moment tragic din viata poporului roman este pus sub obroc. Generatiile care se ridica acum trebuie sa cunoasca numai fata poleita a lucrurilor trecute, numai ceea ce serveste interesele unora. Ce macel ingrozitor a fost atunci, iar noi trebuie sa ne insusim suferintele altora, ba sa ne mai asumam si vini ce nu ne apartin si sa ne cerem iertare pentru fapte care ne-au fost straine! Nu e de mirare ca oamenii au inceput sa se intrebe daca in lumea aceasta mai exista, undeva, o alta dreptate decat a celui mai tare, mai bogat si mai viclean. VASILE CRISTUREANU - Diverse - nr. 69 / 11 Aprilie, 2007 La intervale de numai cateva zile, aflam ca, in anumite zone ale tarii, hectare sau zeci de hectare de teren sunt cuprinse de fla