Ca in fiecare an, cu ocazia sarbatorilor ce presupun iesirea a jumatate din Braila la iarba verde, ne facem sperante ca semenii nostri s-au mai lecuit de nesimtire si au invatat sa isi ia cu ei gunoaiele cind pleaca acasa dupa un gratar copios. Ca in fiecare an, speram ca brailenii nostri au invatat ca in padure nu intra nimeni sa faca curatenie si ca de ea nu ne putem ingriji decit noi, cei care o folosim. Ca in fiecare an, speram ca cei de linga noi sa se trezeasca din mizeria lor umana si sa realizeze ca lasind in urma fie munti de gunoaie fie un simplu servetel, dupa ce pleaca cu burtile pline de la un picnic, nu fac decit sa se caracterizeze mai bine decit ar face-o o mie de cuvinte. In contextul in care e atit de simplu sa iti iei gunoiul cu tine dupa ce te-ai inbuibat si sa il arunci in lada sau pubela de gunoi de acasa, este lesne de inteles ca aspectul mizer pe care il capata spatiile verzi dupa o navalire a brailenilor in natura nu este decit o problema de bun simt sau, mai bine zis, de lipsa acestuia. Banuiesc ca acasa nu sta nimeni cu gunoiul in mijlocul camerei si nici nu se lafaie ca rimatoarele prin ambalajele si resturile aruncate la intimplare....

Nici anul acesta nu a constituit o exceptie de la regula "hai sa ingropam in gunoi bruma de padure pe care o mai avem" dupa care se conduc multi dintre braileni. Zilele libere de care s-a bucurat majoritatea cu ocazia Sarbatorilor de Pasti au fost petrecute in afara orasului, la iarba verde. Padurea din jurul statiunii Lacul Sarat dar si toate zonele verzi din statiune au fost pur si simplu asediate de brailenii dornici de distractie in aer liber. Muzica data la maxim, gratare la fiecare 10 pasi, bautura din plin, mincare pe alese, voie buna si, din loc in loc, cite o partida de volei sau fotbal. Miscare in aer liber - alta in afara de cea de la gratar pina la sticla cu bere. Toate bune si frumoa