Valoarea sau importanta textelor este aceeasi indiferent de instrumentul de scris, insa unii considera ca si actiunea in sine de a scrie reprezinta o arta. Si pentru acestia exista manufacturile de stilouri, adevarate temple a luxului instrumentelor de scris
Roland Vogt isi potriveste cu grija lupa si incepe o activitatea demna atat de admiratia ceasornicarilor cat si de cea a celor mai renumiti bijutieri: plasarea a mii de diamante minuscule pe o suprafata de aur. La finalul sarcinii sale, care poate dura si zile intregi, va rezulta numarul 4810, format din diamante si scris pe penita unuia din cele mai reprezentative produse pentru luxul in materie de scris: Montblanc.
Cea mai timpurie mentionare a unui instrument de scris cu rezervor dateaza din secolul X cand un calif egiptean a cerut sa i se aduca un instrument cu care sa poata scrie fara a isi mai pata hainele cu cerneala. Diferite insemanari privind prototipurile stiloului ne arata revolutia scrisului a fost precedata in secolele urmatoare de mai multe instrumente care contineau unul sau mai multe elemente ale stiloului modern.
Una din inventiile cu care ne mandrim ca popor este cea a lui Petrache Poenaru care a inventat practic stiloul cum il stim astazi, inventia sa fiind brevetata in 1827 de guvernul francez. Insa, ca si in alte cazuri, meritele morale pentru inventarea stiloului revin lui Lewis Edson Waterman, care si-a brevetat inventia in anii 1880, devenind apoi un industrias preosper.
O anecdota spune ca Lewis Waterman, care in 1883 era broker in New York, a avut probleme cu un stilou care a curs exact in momentul semnarii unui contract important. A plecat imediat sa cumpere un nou stilou, dar a pierdut contractul in fata unui rival din cauza absentei sale. Astfel s-a decis sa produca pe scara larga stilouri care sa nu mai curga, deschizand prima fabrica in 1899 in Montreal. Con
