Am intrat în Europa, dar tot în condiţii româneşti trăim. Cabinetul medical care funcţionează într-o clădire de lângă Uzina 2 sperie orice pacient de la intrare. Peisajul în care este încadrat este dezolant, n-ai crede că e vorba de Braşov, ci de nu ştiu ce cătun părăsit. Recepţia unde asistentele preiau datele pacientului este dotată după ultima moda a anilor ‘80, pentru că acest cabinet deservea fabrica. În sala de consultaţie pereţii sunt plini de igrasie, iar încălzirea se face cu un calorifer electric. Pacientul se urcă pe un pat, iar la picioare are aşezat linouleum, din acela galben, cu care erau pardosite apartamentele ridicate de macaralele prea iubitului conducător. Medicul, Ioan Călin (foto), încearcă să schimbe ceva, însă nimeni nu-i dă fonduri. El spune că această meserie nu este foarte bănoasă: este cel care trebuie să fie manager, doctor, dar şi femeie de serviciu. Toate acestea vor trebui să se schimbe odată cu intrarea în Uniunea Europeană.
Până nu demult, medicii de familie erau binecunoscuţi pentru şpaga primită de la pacienţi şi pentru multele zile de concediu medical acordat pacienţilor bolnavi de lenevie acută. Ce nu se ştia este că această meserie nu este foarte bănoasă, iar medicul este cel care trebuie să fie manager, doctor, dar şi femeie de serviciu. Toate acestea vor trebui să se schimbe odată cu intrarea în Uniunea Europeană.
Norme UE fixate
de ministru
Dacă pentru spitale există normele comunitare clare, intrate abia în acest an în vizorul managerilor de spital, în privinţa cabinetelor de medicină de familie normele nu mai sunt necesare. Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu a trasat în urmă cu doi ani regulile de funcţionare a cabinetelor, prin Ordinul 349/2005. Normele fixate de minstru sunt însă destul de europene pentru condiţiile de trai româneşti, astfel că fiecare instituţie îşi face treaba
