La începutul secolului al XIX-lea, Anton Pann oferea publicului o nouă prelucrare a Şcolii moralului, un manual de "bune maniere". Astfel de manuale nu sînt o noutate - Evul Mediu şi apoi Renaşterea cunosc un număr foarte mare de variante -, dar tratatul lui Erasmus, De civilitate morum puerilium (1530), a avut un mare impact asupra tuturor celorlalte tratate create ulterior. La vremea cînd întocmeşte prima ediţie, Anton Pann ştie că "această carte frumoasă" a fost tradusă din latineşte "din limbă în limbă" şi "în tot chipul prefăcută"; chiar în "rumâneşte" circulau "două feluri". Originalitatea este dată de spiritul de observaţie al autorului, care nu se mulţumeşte numai să "poezească", ci şi să adapteze, cu ironie, vechile reguli timpurilor în care trăia. Vă prezint astăzi cîteva reguli ce trebuiau "a se păzi la masă".
Aşezarea la masă este precedată de spălatul pe mîini şi indispensabila rugăciune. Odată aşezat la masă, gesturile şi comportamentele unui bun creştin necesită supraveghere şi autocontrol. Scărpinatul, tuşitul, scuipatul, suflatul nasului - considerate "fapte defăimate" - sînt interzise; dacă totuşi nu pot fi controlate, dacă "vreuna prea te sileşte", atunci "Fă-o cu mare sfială, / Şi fără de răsunare / Întorcîndu-te într-o parte". Cuţitul, furculiţa, lingura înlocuiesc degetele care n-ar trebui să atingă mîncarea, să fie "muiate" în sosuri, linse, şterse de haine sau faţă de masă: "Sare dacă-ţi trebuieşte, / Nu lua din ea cu deşte, / Că cu această urmare / Araţi pre prosti mare: / Ci mai întîi se cuvine / Să-ţi ştergi cuţitu bine, / Pâo coajă de pîine mică / (De nu este şerveţică), / Ş-aşa ia-ţi cu dînsul sare / Ori piper, după-ntîmplare". Folosirea lingurii pentru supă se pare că nu constituia deja o obişnuinţă, pentru că Anton Pann insistă: "Este fără cuviinţă, / Şi prea fără socotinţă, / Să ridici la gură vasul, / Şi să sorbi să vezi
