"La Plaine de Plainpalais" este denumirea unei suprafeţe betonate cam de mărimea a două terenuri de fotbal puse cap la cap, aflate în inima oraşului Geneva. Spre deosebire de confraţii lor de pe Dîmboviţa, edilii din oraşului lui Calvin nu s-au gîndit că pe acest teren s-ar putea înălţa mall-uri cu finanţare de căsuţă poştală din insulele Caiman şi nici clădiri de afaceri din beton şi sticlă pline de firmaci agili ca peştii tropicali de acvariu. Nu, într-un oraş strîns de centura naturală formată de Munţii Alpi şi Masivul Jura, unde criza de locuinţe şi birouri este teribilă, Plaine de Plainpalais continuă să fie de mai bine de 200 de ani locul unde se desfăşoară în fiecare sîmbătă una dintre cele mai mari "Marché aux Puces" din Europa (traducerea "talcioc" sună banal şi imperfect), unde circul şi cupola sa încă mai atrag tineri şi bătrîni, iar copiii pot face plimbări cu bicicleta. Tot aici i-am întîlnit într-o vineri seară pe Cîine şi colegii săi de aventură şi exil.
Cei mai mulţi dintre ei sînt originari din judeţul Alba. Primul care a ajuns la Geneva a fost Cîinele, prezent aici în februarie 2000, "atunci cînd s-a crăpat vama după vizita luâ Iliescu", după cum singur mărturiseşte. Nimeni nu ştie de ce i se spune Cîinele. Poate pentru talentul său de fin limier, acela de a găsi "locuri bune, unde merită să trăieşti şi să faci bani". Cîinele, 50 de ani şi mai bine, poartă tot timpul o vestă multifuncţională gen pescar (doar musca artificială agăţată de rever îi lipseşte) şi o căciulă-cuşmă de oaie lipită pe cap. Şi-a dat repede seama cît e de grea moştenirea lăsată de Calvin, cel care asimila cerşetoria unui grav delict, şi îi împiedică pe locuitori să scoată francul din buzunar aşa cum se obişnuieşte în ortodoxa Românie, tărîm de simfonie bizantină şi milă spontană.
"PROTESTANŢII SÎNT ZGÎRCIŢI"
Fără a-l fi citit pe Max Weber, Cîinele şi s
