Daca Traian Basescu are vreo strategie, atunci aceasta este mentinerea luptei anticoruptie pe lista de interese a cetateanului convins ca bogatia celor putini se trage din saracia celor multi.
N-are nevoie de spin-doctori renumiti pentru a-si atinge tinta. Numai nivelul preturilor este perceput de populatie mai primejdios pentru Romania decat coruptia. 81% dintre romani cred ca problemele actuale ale tarii sunt legate intr-o mare si foarte mare masura de infractionalitatea mica si mare (BOP, octombrie 2006).
Alegatorii socotesc si ca principalele atribute ale politicianului sunt cinstea si autoritatea, mai degraba decat competenta ori educatia si asteapta de la presedintele ideal sa lupte impotriva coruptiei.
Accentuarea opozitiei fata de coruptie are efecte favorabile sefului statului, dar daunatoare pe termen mediu pentru societate. Poate duce la devalorizarea si respingerea politicii, taxata ca un mediu propice si polarizeaza, asa cum a facut-o comunismul securist la inceputul anilor ‘90.
Intr-un sistem in curs de modernizare, cu institutii politice slabe, asa cum este si Romania, habotnicia anticoruptie are aceleasi consecinte ca si coruptia insasi, arata intr-un studiu asupra societatilor in tranzitie politologul american Samuel Huntington.
Coruptia substituie scopurile publice cu interesele particulare ale unor persoane si grupuri in timp ce fanatismul anticoruptie inlocuieste valorile politice cu mijloace tehnice. In democratie nu politicianul este garantul luptei anticoruptie, ci institutiile statului care au pe langa atributii si instrumente.
Anticoruptia in exces creeaza, crede Huntington, autonomie fata de politica, fenomen periculos pentru statul de drept prin selectia liderilor antisistem.
In plus, puritanismul anticoruptie se mobilizeaza pentru a prinde pestii mari, dar sc
