E bine să fii în rândul lumii, să faci figură bună în faţa străinătăţii, să nu-ţi dezamăgeşti partenerii de dialog, să arăţi, pe cât poţi, că nu eşti mai prejos decât E bine să fii în rândul lumii, să faci figură bună în faţa străinătăţii, să nu-ţi dezamăgeşti partenerii de dialog, să arăţi, pe cât poţi, că nu eşti mai prejos decât contemporanii tăi din ţări mai fericite, cu o istorie recentă mai blândă şi mai luminoasă. Şi asta am făcut, după puteri, în lungul drum al integrării. Dar de aici şi până la spaima că nu suntem, minut de minut, pe placul celor "din afară", mi se pare o exagerare pe care nu o justifică nimic. Un pic de demnitate nu ne strică, un pic de orgoliu sau, poate, un pic de detaşare. Mai ales că nu întotdeauna modelele noastre occidentale au rămas, la rândul lor, sută la sută, modele. Fiecare cu neajunsurile, cu neîmplinirile şi ratările lui. Şi, slavă Domnului, că au şi ei, "judecătorii" noştri din afară, mai micile sau mai marile lor accidente de parcurs. Citesc în presa noastră, pescuite cu mult zel din ziare europene, ştiri cum că sunt unii dezamăgiţi de anumite schimbări de pe aici, nemulţumiţi de anumite alegeri, în fine, notiţe care ne transmit îngrijorarea altora cu privire la mersul nostru pe drumul ales după 1989. Chiar aşa să fie? Lupa domniilor lor se îndreaptă către noi cu îngrijorarea fratelui mai mare (într-ale democraţiei), preocupat de zbenguielile necanonice ale proaspătului venit în familie de la casa de copii! FMI-ul ne certa, Banca Mondială ne făcea semne energice cu arătătorul, acum sunt şi alţii îngrijoraţi (undeva, într-un colţ de pe ultima pagină) că dacă nu mai vânăm corupţi, dacă nu mai împărţim dreptate cum se cuvine, dacă îngheţăm procesul de integrare, dacă… Eu zic că grija domniilor lor ne onorează. Ne bagă adică în seamă, au bune sentimente faţă de noi. La rândul nostru, poate s-ar cuveni să ne îngrijorăm şi noi pen