- Cultural - nr. 71 / 13 Aprilie, 2007 Un cuvant din fondul vechi al limbii romane este lacrima, plural lacrimi, secretie lichida produsa de glandele lacrimale. Lacrimile se pot scurge in afara, in urma unor tulburari in starea psihofizica a omului. Eu si un frate ne-am refugiat in 1944, parintii ramanand in Basarabia. Intr-o scrisoare, mama scria: " Cate lacrimi am varsat / Faceam o fantana-n sat, / Fantana cu cinci izvoari, / Doua dulci si trei amari." Dupa 12 ani, in 1956, am putut merge acasa, in vizita. Dupa intoarcere, mama ne scria: "Cate urme mi-ati facut, Toati cu lacrimi vi le-am umplut." O varianta populara este lacrama. Etinomul cuvantului este latinescul lacrima. Citam dintr-o poezie eminesciana: " As vrea cu-a mele lacrimi picioarele sa-ti scald." In alte sensuri lacrima apare in compozitia: "… cu lacrimi albastre si limpezi ca lacrima…", "… in fundul unui lac linistit si limpede ca lacrima…" Cuvantul lacrima figureaza in multe expresii, avand si o serie de derivate. Cu lacrimi de sange, cu mare durere, profund indurerat "S-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepu a-i spune" (I. Creanga). In lacrimi, in durere, in necaz, in plans: "Ai lasat in lacrimi… sotie, ruda si copii" (V. Alecsandri). Pana la lacrimi, gata sa planga, aproape pe de plans, in mare masura, foarte mult: M-a induiosat pana la lacrimi. A rade cu lacrimi, a rade cu pofta si mult. A-i veni cuiva lacrimile, a-i veni cuiva sa planga, a-l podidi plansul: " O duceam in brate si-mi veneau lacrimile, cand o vedeam atat de ofilita" (M Sadoveanu). Lacrimi de crocodil, plans prefacut, ipocrit. Lacrima-Christi, pronuntat Cristi, sa de vin. In DEX, Lacryma-Christi, vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului; varietate de vita de vie italiana care produce vinul cu acelasi nume. Lacrimogen, adjectiv (despre substante) care provoaca secretia lacrimi