Considerata exponentul mineritului din Romania, Valea Jiului are mari sanse sa piarda acest statut. Numarul truditorilor din subteran scade de la an la an, iar de angajari in domeniul minier nu se poate vorbi deocamdata. Fosta masa de manevra s-a transformat, gradual, intr-o mana de oameni a caror singura preocupare este pastrarea locurilor de munca, in lipsa unei alternative.
Minerii au fost folositi inca dinainte de 1989 ca o masa de manevra, iar cand acestia au prins glas si, mai ales, forta, guvernantii au decis ca e mai prudent sa reduca numarul lor si s-a trecut la disponibilizari masive. In ultimii 10 ani, numarul angajatilor de la Compania Nationala a Huilei Petrosani a scazut cu circa 35.000, astfel ca din 46.000 de ortaci, cati erau inainte de marea disponibilizare din 1997, acum mai sunt doar 11.800. Anul acesta, inca 1.000 de angajati se pregatesc sa schimbe tarnacopul pe carnetul de somer, conform strategiei industriei miniere. Sociologii sunt de parere ca decizia de disponibilizare masiva a fost gresita, pentru ca locurile de munca s-ar fi putut reduce si pe cale naturala, iar costurile ar fi fost considerabil reduse. Un calcul sumar facut de specialisti arata ca intr-un an s-ar fi pensionat in medie 1.200 de persoane, astfel ca in zece ani acele locuri de munca ar fi disparut de la sine, in lipsa altor angajari si nu ar mai fi fost necesare platile compensatorii acordate la iesirea din sistem sau ajutoarele de somaj si cele sociale. A fost, insa, o decizie politica, pentru ca puterea tarnacopului tulburase deja apele din Bucuresti si nu numai. Furati de mirajul milioanelor primite la parasirea locurilor de munca, multi mineri au ales sa se disponibilizeze, insa acel pas luat cu usurinta a insemnat pentru multe familii condamnarea la saracie. O saracie din care Valea Jiului nu mai pare capabila sa iasa. Nici pentru cei care au ramas, viitorul nu se
