Imediat dupa 1 ianuarie 2007, limbajul dublu practicat de Bucuresti (inainte si dupa aderare) a devenit evident. La fel de evidente au fost si semnalele negative trimise celorlalte state membre, precum si dezamagirea produsa tocmai celor care garantasera ca reformele sunt ireversibile. Alegerile pentru Parlamentul European au fost amanate, iar PSD nu pare a fi decis cand se vor tine.
Din cabinet au fost indepartati tocmai ministrii experimentati, cunoscuti la Bruxelles, oameni care au dus greul reformelor: Macovei, Blaga, Boagiu, Flutur
(plecat inca de anul trecut). Legea falimentului cu care guvernul a defilat in 2006 in fata Comisiei Europene a fost suspendata in februarie 2007 pentru 23 de societati alese pe spranceana. Tot la inceputul lui 2007, guvernul a suspendat o alta lege cu care se falise in 2006: Legea finantarii partidelor politice.
Legea Agentiei Nationale de Integritate, care trebuia adoptata intr-o sesiune extraordinara in vara lui 2006, zace, rapusa, la Senat.
Exista si alte semnale, mai subtile, pe care birocratii europeni nu le-ar putea bifa in casutele lor, dar pe care politicienii celorlalte state membre le pot usor descifra. Baronii si sforarii revin in prim-planul scenei politice, mosesc ministri si fac guverne.
Ministrul Justitiei e inlocuit cu un avocat de partid care anunta ca va face reforma pentru popor, nu pentru "dorinta de a multumi Bruxellesul". Parlamentarii romani nu-si gasesc timp pentru legea ANI, dar legifereaza entuziast de cateva luni incoace exclusiv impotriva lui Basescu.
Judecatorii, in schimb, nu par la fel de entuziasti sa judece cateva nume grele livrate de procurori, de unde si avertismentul lui Gunter Krikhbaum, raportor pentru Romania in Bundestag: "Anumite cazuri sunt de notorietate si nu au fost incheiate pana acum."
Senatorii se ofera sa comp
