Foto EvZ
Fenomenul Logan” a capatat proportii in conditiile in care cererea de masini accesibile ca pret este in continua crestere, in special pe pietele emergente. Constructorii auto au inceput sa acorde prioritate masinilor ieftine, din sectorul „compact” sau „supermini”, in care a fost inclus si modelul Dacia Logan.
Strategii de la Renault au gasit, se pare, „formula de aur” a ecuatiei dimensiuni-dotari-pret, iar succesul de piata al modelului Logan devine o strategie adoptata si de alti mari producatori auto.
Dacia Logan, sub design-ul sau uracios, ascunde o stralucita regandire a metodelor de asamblare mai vechi, manuale. Componentele suspensiei sunt moderne, dar elementele de caroserie sunt sudate de muncitori, si nu de roboti, cum s-ar lucra intr-o fabrica vest-europeana ori japoneza.
„O astfel de masina ieftina nu ar putea fi produsa in Europa Occidentala. Ar fi nevoie de utilizarea radicala a unor componente rezultate dintr-o tehnologie inferioara sau mai putine componente, precum si mana de lucru mai ieftina”, a apreciat Carl-Peter Forster, seful Opel.
Logan nu este totusi cea mai ieftina masina de pe piata din segmentul ei si nici nu a avut aceasta pretentie, iar viitorul promite alte vehicule cu preturi minuscule. Grupul indian Tata, spre exemplu, a anuntat ca anul viitor va lansa cea mai ieftina masina cu patru usi si patru locuri - undeva la 1.700 de euro bucata.
Lupta pentru „masina tuturor”
La baza succesului sau pare a fi cooperarea intre filiale din mai multe tari cu mana de lucru ieftina, sub bagheta Renault. Multe alte companii au incercat totusi sa-l depaseasca, avand proiecte viabile din punct de vedere tehnic si economic.
Astfel de proiecte au fost numite sau poreclite „masina lumii”, „masina populara”, „masina lumii a treia”, „masina saracului”, „masina tuturor”.