- Diverse - nr. 71 / 13 Aprilie, 2007 Mi-a batut iar cu noaptea-n cap, in pervazul ferestrei ce sta cu fata la strada, vantul prins intr-o gripa la tropice si-un fiord ratacit printre gheturi, cu atata putere, de credeam ca vrea sa-mi citeasca toate crengile rasfoite prea repede si facute pagini de padure. Si-apoi, Prierul isi lasase norii prinsi la reverul cerului sa-si planga pletele, purtand inca pe talpi ragazul de-o vorba, pierdut pe stramtoratele carari ale iernii. M-am ratacit cu voia intelesului din mine in brandusele ce stau inca in palma de zapada a muntelui, odihnind precum banca adunata-n povesti de lemn, langa troita prinsa-n rugaciunea drumului spre Calea Lactee. N-aud decat gardul ce plange-n apa padurii cautandu-si tatal de lemn si mama de iarba, precum calul ratacit ce pierduse si primavara ce-o tinea-n caielele potcoavelor de flori. In rest, tacerea nu mai bate, iar vorba sa se pierde inca in praful ce azi, maine, norii de ploaie il vor sterge, adunand pe umeri plete de bruma si ceata. Maria Dorina PaSca - Diverse - nr. 71 / 13 Aprilie, 2007 Mi-a batut iar cu noaptea-n cap, in pervazul ferestrei ce sta cu fata la strada, vantul prins intr-o gripa la tropice si-un fiord ratacit printre gheturi, cu atata putere, de credeam ca vrea sa-mi citeasca toate crengile rasfoite prea repede si facute pagini de padure. Si-apoi, Prierul isi lasase norii prinsi la reverul cerului sa-si planga pletele, purtand inca pe talpi ragazul de-o vorba, pierdut pe stramtoratele carari ale iernii. M-am ratacit cu voia intelesului din mine in brandusele ce stau inca in palma de zapada a muntelui, odihnind precum banca adunata-n povesti de lemn, langa troita prinsa-n rugaciunea drumului spre Calea Lactee. N-aud decat gardul ce plange-n apa padurii cautandu-si tatal de lemn si mama de iarba, precum calul ratacit ce pierduse si primavara ce-o tinea-n caielele potcoavelor de fl