Incepand cu data de 15 martie 2007, intr-o atmosfera incarcata de proteste si controverse, a intrat in vigoare in Polonia noua lege a lustratiei. Noua lege cere ca, pâna pe 15 aprilie, presedintele, ministrii, parlamentarii, functionarii publici, diplomatii, ziaristii, cadrele universitare si directorii de scoli, juristii, membrii conducerii unor firme cu capital peste 50% de stat sa depuna declaratii de lustratie, in care sa precizeze daca au colaborat sau nu, "in mod constient si secret", cu organele represive ale regimului comunist. Legea se refera numai la persoanele nascute inainte de 1 august 1972, iar veridicitatea declaratiilor va fi examinata de Institutul Memoriei Nationale, IPN. Cei care nu depun declaratia, nu se incadreaza in termen sau mint in declaratie risca pierderea functiei detinute, pentru o perioada de 10 ani. Legea nu prevede pierderea functiei sau a locului de munca pentru cei care declara ca au colaborat cu organele Securitatii in perioada 1944-1989. Conform estimarilor presedintelui IPN, Janusz Kurtyka, legea priveste intre 300.000 si 400.000 persoane. Gazeta Wyborcza estimeaza numarul acestora la 700.000. IPN va face publice arhivele serviciilor speciale comuniste si va asigura accesul publicului la declaratiile de lustratie. Atitudinea fata de lustratie - prima fractura in Solidaritatea Atitudinea fata de fosta conducere comunista si de politia politica a provocat prima diviziune in cadrul Solidaritatii imediat dupa 1989. Premierul de atunci, Tadeusz Mazowiecki, sustinut de Adam Michnik si deja foarte influentul ziar condus de acesta, Gazeta Wyborcza, a formulat filozofia "liniei groase", marcand despartirea totala de trecutul comunist, odata cu iertarea tuturor vinovatilor dinainte de 1989. Argumentele partizanilor "liniei groase", facand apel la iertare crestineasca, generozitate si spirit sportiv fata de fostii adversari, erau convingato