- Diverse - nr. 71 / 13 Aprilie, 2007 Aurel Seulean este profesor de istorie. Locuieste in Cucerdea, satul sau natal, unde si-a desfasurat cea mai mare parte a activitatii sale didactice. Aici isi duce viata, dupa iesirea sa la pensie, ajungand la venerabila varsta de 75 de ani. Preocuparile sale intelectuale si scriitoricesti au devenit o permanenta in viata sa, intelegand ca prin ele omul isi descopera si valorifica esenta fiintei sale: creativitatea. L-am vizitat la casa sa, asezata intr-o ambianta placuta, si am avut cu domnia sa o scurta convorbire pe care o prezentam mai jos. - Iubite coleg, ce-a fost viata didactica pentru tine? De ce cadru didactic si nu altceva? - Asa cum spunea poetul ardelean George Cosbuc: "Sunt suflet in sufletul neamului meu / Si-i cant bucuria si-amarul". Tot asa ma simt eu integrat in comunitatea rurala, facandu-ma purtatorul de cuvant al oamenilor din popor, prezentandu-le bucuriile si necazurile vietii lor, prin scrisul meu. Initial am fost invatator, apoi am urmat Facultatea de Istorie si Filosofie la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi. Evident, mereu m-am simtit legat de copii. Mi-a placut munca cu ei. Mi-a placut sa ma pun in slujba lor. Am tinut seama de sugestiile unui mare pedagog, care indemna astfel: "Fa-te suflet de copil, ca sa-l cuceresti, si-apoi sa-l conduci in tainele cunoasterii!". Cred insa ca o influenta mare a avut asupra mea invatatorul Gligor Cernea care, vazandu-ma in cumpana, m-a sfatuit sa descopar frumusetea muncii cu copiii. Si, intr-adevar, nu s-a inselat nici el si nici eu. - Ce crezi ca asigura succesul muncii in educatie? - O buna si continua pregatire profesionala, pasiunea si seriozitatea, apropierea inteleapta de tineri, adaptarea cunostintelor la specificul local, credinta ca tot ce faci bun contribuie la cresterea neamului tau, la afirmarea lui, la integrarea in lumea civilizata si, de ce