te-am regăsit pe marginea pierderii unde mi-ai dăruit un fir de păr încarnările noastre se luptau prin mileniile sucite şi legate de el pe piatra stelei sirius a constelaţiei câinelui ţi-am vărsat sângele de sărbători învăluită în blănuri vânate numai sub luna plină o viaţă şi o moarte izbucnită ca un ceai tare rusesc un şir de bărbaţi şi femei pe continente în derivă ei au fost noi cândva noi suntem ei acum siamezi şi chiriaşi ale unor gheţuri cu arsură în inimă la memoria arhetipală nu făceam apel pentru că era livada noastră dar treziţi din firesc de trupul tresărind ca un clopot dezgropat pe marginea realului unde avem cunoştinţe şi datorii nu ştiu dacă putem purcede la propria noastră concepţie aş vrea să-ţi spun că mi-am adus aminte de tine înainte de-a te cunoaşte că am fost o sticlă de spirt spartă pe bulevardul eroilor nimănui că am construit împreună o uzină de mătase şi sânge în care se zvărcolea ca un dragon zburător gălbenuşul cu nesfântul albuş clocotea aluatul în vulcan gata să izbucnească în coloana cu măşti se clătina bolta încrustată cu numele starurilor vechiului cinematograf oraşele înconjurate de ziduri medievale levitau peste dalele rase lucitor toată rotunjimea se străduia să ne dea naştere eram nişte daimoni goi puşcă în burta maicilor noastre c-o linguriţă de miere în gură şi pleoape cusute eram vrednice viespi uterine cu prapuri de cuceritori înnăscuţi şi banderole de piraţi în jurul şoldurilor drămuind presupusa fericire între micro-secunde se stabilise un timp fără timp ale cărui traseuri treceau egal prin poveşti şi prin ochii de carne ai povestitorilor creând iluzia mai bună decât televiziunea că aveau un spaţiu privat îi zise te-aş trage din apă de păr şi te-aş usca la focul partizanilor din stână dac-ai fi un blues cald şi aromitor cu care să îmi blochez timpanul ţi-aş spune să mâncăm împreună o casă de păpuşi din ciocolată cu chilli p