Pentru orice productie semnata Valeriu Mladin, trebuie sa ne largim receptorii de stimuli, caci dozajele sale expresive sunt hiperenergetice. Personajului-pictor Mladin ii place sa pozeze cu mana inecata in culoare, stergand cu un val de pigment de ulei descriptia desenului.
Bucurestean de aproape doua decenii, adorabil ca originalitate eleganta a vesmintelor, ca artist credincios, dar si bine echipat pentru urbanitatea informatizata, ca tata grijuliu de baietei hiperactivi, pictorul Mladin - putini stiu asta! - este "lipovean" din Lipova de Banat, grafic-designer format la Cluj si mare iubitor de documentare fotografica.
Expozitiile personale sau participarile importante la proiecte (cum ar fi, printre altele, Bienala de la Venetia - 1996, Meninele - 2004) sunt pentru Mladin un neintrerupt apel la comunicare sau un act torential de atentionare (precum instalatiile Colectia lui Mengele - 1994, Cine a tras in noi? - 1992, Zece ani dupa - 1999). Expozitia Vocalele, din 2002, a facut sa "zbarnaie" cromatic galeria Simeza, cu panze de format mare, reprezentand gros-planuri de grimase fonetice. Artistul a instalat in ambianta atent scenografiata a expozitiei surprinzatoarea coloana sonora a clipocitului zemurilor de culori tari pe care le izbeste de suport. Mladin picteaza cu tot corpul, atacand suprafetele cu un pumn de carpa sau cu pensula lata, canadiana. Dripping-ul sau si gesturile de maestru aikidoka pe suprafata panzelor tin de energia persoanei in contact cu materia colorata, neaparat in cantitati deversabile. Tratamentul afisist-parietal al uleiului (secretul uscarii lui rapide) este marca inregistrata a lui Mladin. Iar registrul lui cromatic, chiar in cunoscutele macroportrete animaliere din galantarele galeriilor, este neabatut "standard-vocalic", adica solar, mediteranean, stradal, in descendenta Leger-Miro. Valeriu Mladin este smerit ca inte
