In lumea ortodoxa este a doua zi de Paste. Inca un pretext pentru a lenevi departe de grijile hraparete, mereu mai hulpave. Dupa un exil de cateva ceasuri in locurile orginare, ragazul unor dulci aduceri aminte, te intorci in Bucuresti mai batran cu o Inviere. Si poate mai intelept!

Ai trait inca o noapte a miracolului fara de care lumea s-ar surpa iremediabil, intr-o bezna necuprinsa. Omenirea tanjeste in continuare dupa Izbavirea Fiului, ca recunoastere a pacatului marturisit in momentele de smerenie crestina. Siruri tremurande de lumanari aprinse, luminand chipurile roase de remuscari si de frica. Daca totusi dincolo exista o randuiala a dreptelor fapte? Nu va speriati, Pastele dureaza doar trei zile, dupa care se asterne uitarea! Si cine stie, poate ca pana la anul Dumnezeu da o amnistie! Sau macar o gratiere! Ferice de voi, pacatosilor!

Tocmai de aceea, imi vine in minte Viata lui Isus, asa cum o zugraveste G. Papini, care nu se sfieste sa ne aminteasca faptul ca "Nu din intamplare s-a nascut Isus intr-un Staul. Lumea nu-i oare un Staul nespus de incapator, in care oamenii rumega si se baliga? Cele mai frumoase lucruri, cele mai curate, cele mai dumnezeiesti, au nu le preschimba ei, prin satanica alchimie, in excremente? Apoi, se tolanesc pe gramezile de murdarii, parandu-li-se ca aceasta inseamna 'a se bucura de viata'... Cele dintai vietuitoare care-l proslavira pe Isus au fost vitele, nu oamenii".

Caci "Viata larvara a celor vii e asemeni somnului framantat de friguri rele. Par treji. Pentru ca aiureaza dupa bunurile lor ce-s tina si otrava. Nu cauta in sus, nu se tem decat de fratii lor. Poate ca asteapta sa fie treziti in ceasul de pe urma de stravechii morti ce vor invia la apropierea Inviatului".

Dar ei se trezesc cu adevarat atunci cand pun la cale Tradarea pentru numai treizeci de arginti, "si pentru ca taina sa fie di