Indignare îndreptăţită Cronicarul împărtăşeşte indignarea d-nei Carmen Muşat care ia poziţie, în editorialul din OBSERVATOR CULTURAL (nr. 109-110), împotriva unei mistificări de presă din "Ziua" ale cărei victime sunt Mihai Şora şi Z.Ornea. Cei doi prestigioşi cărturari, dintre care unul nu mai poate să se apere, sunt acuzaţi că au fost "colaboratorii Securităţii în gestionarea cazului Noica", invocându-se documente care, interpretate corect, arată că ei înşişi au fost "victime colaterale" ale monstruoasei instituţii represive. "A da o declaraţie în proces, scrie d-na Carmen Muşat, e cu totul altceva decât a semna, cu nume de cod, note informative pentru Securitate. A vorbi în prezenţa unui informator - despre care nu aveai cum să ştii că este informator - nu e totuna cu a fi tu însuţi informator al Securităţii". Această logică le este străină pretinşilor jurnalişti lipsiţi de scrupule, care vor cu orice preţ să facă senzaţie. Acceptaţi cu prea multă uşurinţă în paginile marilor ziare, se reped asupra oricărui subiect generator de scandal public, fără a le păsa de adevăr sau de reputaţia pe nedrept compromisă a unor oameni. "Aşa se face că asistăm zilnic, scrie d-na Carmen Muşat, la campanii de presă menite să compromită personalităţi incomode (dintr-un motiv sau altul) şi să acrediteze ideea unei vinovăţii generalizate, a unei mocirle indistincte în care se scaldă deopotrivă călăi şi victime, vinovaţi şi nevinovaţi, ticăloşi notorii şi oameni cinstiţi. "Toţi o apă şi-un pământ" pare să fie ideea pe care se întemeiază imundele campanii de presă care sporesc confuzia generală şi distrug programatic concepte precum valoare, demnitate, morală". Nimic de adăugat! Intelectualii şi politica Numărul din aprilie al Ideilor în dialog găzduieşte punctul de vedere al cîtorva colaboratori ai revistei în legătura cu reacţia excesivă, uneori violentă, pe care Apelul celor 50 a pro