Se face, în continuare, o nedreptate autorilor care, locuind în provincie, n-au vizibilitatea celor din Bucureşti. Unul dintre cei mai talentaţi şi cultivaţi prozatori de azi, Ovidiu Dunăreanu, este omis din diverse enumerări numai pentru că trăieşte la Constanţa. Recent, Ovidiu Dunăreanu a publicat o carte de articole, anchete şi interviuri - Vitralii - remarcabilă prin fervoare intelectuală şi prin frumuseţea stilului, flagrant diferită de cărţile similare ale ziariştilor propriu-zişi. Cum era de prevăzut, această carte plină de idei şi de farmec, de informaţii culturale greu de găsit în altă parte, este ignorată de pontifii vieţii literare din Bucureşti, deşi a apărut la Editura Muzeul Literaturii Române (în treacăt fie spus, Alexandru Condeescu, directorul muzeului, merită felicitări pentru producţia editorială pe care o girează de ani la rând).

Paşnic şi discret în viaţa de fiecare zi, dornic mereu să se refugieze în bibliotecă sau în natură, Ovidiu Dunăreanu este, în publicistică, un om de atitudine, care incriminează sever deculturalizarea societăţii româneşti de azi. El nu-şi deplânge, ca atâţia alţi autori, propria soartă, ci se pronunţă în probleme care interesează întreaga comunitate de scriitori:

"A spune astăzi că eşti scriitor, sau mai bine zis a te afişa în această postură, mai ales în provincie, să zicem chiar într-un oraş precum Constanţa, este o mare imprudenţă. Numaidecât se găseşte o armată de spirite încruntate şi suficiente, care trăiesc în izolare şi inerţie culturală, să te măsoare chiorâş, ca pe un paria."

Solidar cu scriitorii, Ovidiu Dunăreanu nu este şi un apologet al lor. Înclinat să spună lucrurilor pe nume, el îi face răspunzători şi pe unii scriitori (sau pretinşi scriitori) de situaţia creată:

"Ce-i drept, la întemeierea unei imagini defavorabile a scritorului în ochii societăţii româneşti, în acest an ş2002, n