Cu toate ca numarul filmelor distribuite in Romania creste de la an la an (ajungand la aproape 200 in 2006), diversitatea e inca un deziderat foarte indepartat. Peste doua treimi dintre titlurile distribuite sunt americane, restul impartindu-se intre productiile romanesti, europene (in special franceze), 2-3 asiatice si 1-2 sud-americane. Anul trecut doar doua filme asiatice au fost distribuite in Romania, ambele chinezesti. Nici macar un film japonez nu a iesit in sali, iar Japonia e una dintre cele mai prolifice, incintante si efervescente cinematografii din lume. Ultimele filme japoneze distribuite in Romania dateaza din primul semestru al anului 2004 - o rusine! Ele erau Dark Water, de Nakata Hideo, si Zatôichi, primul film al lui Kitano Takeshi distribuit in cinematografele romanesti. In acest context, orice eveniment care prezinta film asiatic publicului din Romania e mai mult decat binevenit si aduce o gura de oxigen intr-o atmosfera sufocata de productii hollywoodiene de proasta calitate. Unul dintre aceste rare evenimente e organizat anual de Ambasada Japoniei, cu sprijinul Fundatiei Japonia - Zilele filmului japonez. Prezinta de obicei filme vechi, de foarte multe ori inedite in Romania - anul acesta Ozu Yasujiro, Kurosawa Akira, Mizoguchi Kenji (regizori destul de cunoscuti cinefililor romani), dar si clasici mai putin cunoscuti in Romania: Kinoshita Keisuke si Kobayashi Masaki. M-am nascut, dar... (1932) e unul dintre filmele mute ale lui Ozu, care au reusit sa supravietuiasca razboiului, cand multe dintre filmele din prima lui perioada au disparut pentru totdeauna in incendii si bombardamente. Descoperim inca de aici cateva dintre constantele care aveau sa-l impuna pe cineastul japonez: filmarea de la nivelul tatami-ului, camera fixa de cele mai multe ori, cu personajele intrand si iesind din cadru, o delicatete aparte in tratarea problemelor familiale,