M-am gandit de multe ori ca oglinzile din baie ale turnatorilor trebuie sa reflecte o dubla imagine - cea a omului de dinainte de scrierea rapoartelor despre colegi, prieteni etc. si cea de dupa: din acelasi trunchi ar rasari, imi imaginez, un chip normal, dar si unul deformat, precum acelea din anumite filme horror, cu trasaturile iesite din contururi, ca intr-un cosmar. Este imposibil ca el, turnatorul, sa nu-si vada ambele chipuri, dar, din momentul nasterii celui de-al doilea, apare cu siguranta si capacitatea sa de a convietui cu el. Extrem de putini sunt cei care au fost macinati de remuscare pentru raul facut, cel mai adesea gratuit, semenilor lor, turnandu-i la Securitate, si inca mai putini cei care si-au cerut iertare. Dupa 60 de ani de la ocupatia germana, Franta este inca preocupata de problema colaborationismului, desi au existat imediat dupa razboi si procese, si pedepsiri populare, in care, de exemplu, frantuzoaicele care avusesera legaturi cu nemtii au fost tunse chilug. Aceasta grija pentru o chestiune extrem de grava din trecutul recent se traduce la noi, abia acum mai vizibil, prin publicarea unor carti-dosar de Securitate. Printre aceste documente de arhiva facute publice se numara si volumul Cazul "Artur" si exilul romanesc. Ion Caraion in documente din Arhiva CNSAS, editat de Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc, la Editura Pro Historia, in 2006. Volumul, prefatat de Delia Roxana Cornea, cuprinde dosarul de informator al scriitorului Ion Caraion, ca si documente ale Securitatii referitoare la recrutarea sa, apoi observatiile acestei institutii in marginea rapoartelor primite. Caraion este de multa vreme un "caz" in constiinta lumii literare romanesti, in urma publicarii unor fragmente din jurnalul sau, in anii ’80, in Saptamana lui Eugen Barbu. Acest volum are meritul ca, prin acuratetea proprie documentelor autentice, stabileste