Sa te atingi de o carte ca Parfumul pentru a o aduce pe ecran a parut, multa vreme, nu doar o crima de lezmajestate literara, ci o imposibilitate cinematografica - in special dupa moartea lui Kubrick, singurul regizor dezirabil, in viziunea lui Suskind. Lui Bernd Eichinger (producator si co-scenarist al filmului) i-au trebuit aproape 15 ani sa-l convinga pe acesta sa-l lase sa ecranizeze Parfumul. In cele din urma, in 2001, el a cedat drepturile asupra cartii, contra unei sume de aproximativ 10 milioane de euro si a posibilitatii de a supraveghea indeaproape structurarea ecranizarii (toata aventura insistentelor lui Eichinger e zugravita, cu umor, in filmul satiric Rossini - 1997 -, in care Suskind, ca scenarist, caricaturizeaza multe figuri din showbiz-ul munchenez; el insusi apare in postura unui autor ciudat, Jakob Windisch, sacait pana la exasperare de un producator care ii cere sa ecranizeze legenda lui Lorelei). Cum Kubrick murise in 1999, dupa vehicularea altor nume sonore - Ridley Scott, Tim Burton, Martin Scorsese, Milos Forman - a fost ales ca regizor Tom Tykwer, care debutase memorabil cu Run, Lola, Run. Constient, si el, de temeritatea aventurii in care intra, acesta a ales singura solutie functionala: o viziune proprie, pastrand spiritul, si nu litera celebrului roman. "Simtul olfactiv nu este perceptibil pe ecran, asa cum nu este perceptibil nici in carte. Talentul lui Suskind a constat tocmai in performanta de a-si conduce cititorul, cu ajutorul cuvintelor, in universul eroului, revelat numai cu ajutorul mirosurilor. Am incercat sa facem acelasi lucru, dar cu un limbaj si resurse diferite, un limbaj compus din sunete, muzica, dialoguri si, bineinteles, imagini...", spunea Bernd Eichinger. Iar Tykwer, fara sa egaleze ingeniozitatea descriptiva a lui Suskind, a reusit, nu o data, sa gaseasca echivalente vizuale sugestive, construind momente emotionan