„Încă de la întemeierea sa în secolul al XIII-lea, Braşovul s-a remarcat prin coabitarea mai multor popoare: germanii (saşii), românii şi maghiarii, cei trei piloni pe care s-a consolidat oraşul aşa cum îl cunoaştem noi astăzi. De-a lungul vremii, oraşul de la poalele Tâmpei a adăpostit mai multe etnii, toate contribuind la dezvoltarea comunităţii noastre. Dacă înainte de 1918, populaţia Braşovului avea o compoziţie aproape egală în ceea ce priveşte grupurile etnice (o treime germani, o treime români, o treime maghiari), mai ales după cel de-al doilea război mondial balanţa s-a înclinat definitiv în favoarea românilor, care devin majoritari atât în oraş, cât şi în Ţara Bârsei. Tocmai de aceea, datoria morală dar şi instituţională a braşovenilor de astăzi este să recunoască toate contribuţiile celor care, de-a lungul timpului, au lucrat la întărirea oraşului, să le facă cunoscute şi să le impună în conştiinţa publică. Nu întâmplător deci, eforturile Consiliului Judeţean s-au îndreptat în ultimii ani spre recuperarea valenţelor multiculturale ale comunităţii locale şi judeţene. Se detaşează în primul rând investiţiile majore în restaurarea şi reintroducerea în circuitul turistic a monumentelor istorice legate de fortificaţiile Cetăţii – zidurile de sub Tâmpa, zona Warthe, Turnul Negru şi Turnul Alb, Bastionul Graft, sprijinirea eforturilor de recuperare a valorilor culturale materiale şi imateriale din judeţ (Muzeul Etnografic Săcele, Muzeul Etnografic Rupea, „Vâltoarea” de la Lisa), dar şi eforturile de reactualizare a tradiţiilor populare, activitate coordonată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Braşov. Astfel, tradiţii precum „Fărşangul” de la Apaţa, „Roata în Flăcări” de la Şinca Nouă, „Împuşcatul Cocoşului” de la Apaţa, „Junii” din Şcheii Braşovului, Kronenfest-ul de la Codlea, „Răvăşitul oilor” de la Bran sau „Boriţa”