Bine e ca, la tine acasa, sa te simti la curent cu ce se mai intampla pe scenele lumii. O astfel de placuta senzatie am avut dupa extraordinara reprezentatie sustinuta de Nederlands Dans Theater pe scena Operei Nationale, in deschiderea programului O Sarbatoare Culturala - Parteneriat Olanda-Romania.

Prin tinuta artistica fara cusur, spectacolul ne arata o data in plus cat de mare nevoie avem in Romania de astfel de evenimente. O astfel de performanta trebuie vazuta. Fara sa fi atins o culme a emotiei sau a celor mai proaspete tendinte avangardiste, cele trei momente Aripi de ceara si Smoala si pene in coregrafia lui Jiri Kylian si, respectiv, Vorbeste - moment imaginat coregrafic de Paul Lightfoot si Sol Leon - au avut darul de a impresiona prin mentalitatea profesionala ce respira prin fiecare detaliu. De la scenografie pana la cea mai subtila trecere de stare, discursul scenic era marcat de spiritul unui perfectionism cu zambetul pe buze, a unei incrancenari - caci ce poate fi de fapt tendinta catre perfectiune altceva decat o lupta crancena cu propria comoditate - asumate in sensul cel mai inalt si nesofisticat de catre toti cei implicati in spectacol, spiritul harnic specific olandez fiind inoculat unui ansamblu artistic altminteri multinational. Expresie a unei baze de selectie de nivel mondial, tinuta coregrafica a membrilor acestei ultraselecte companii a produs inca de la primii pasi o impresie de nesters pentru multa vreme in memoria spectatorilor. Miscarea fluida, gestul coregrafic amplu, discursul expansiv, lipsit de acel ermetism nu o data obositor si prea adesea nemotivat prin care pacatuiesc montarile de gen, au facut ca participarea la acest spectacol sa fie o adevarata bucurie.

Cu un adevarat cult pentru dimensiunea vizuala, Nederlands Dans Theater confera acesteia o consideratie iesita din comun. Fie ca este vorba despre rafinament