De cand a fost ales presedinte al Federatiei Ruse, in 2000, Vladimir Putin a decis sa transforme Rusia intr-o "supraputere energetica". El a restabilit controlul statului asupra proceselor de extractie, transport si distributie a hidrocarburilor de provenienta rusa. Moscova a presat puternic ca sa monopolizeze infrastructurile de distributie din strainatate. Putin a demonstrat ca este dispus sa utilizeze dependenta energetica a europenilor ca sa obtina avantaje politice si materiale, ca sa restabileasca dominatia Rusiei asupra vecinilor si ca sa reconstituie grandoarea fostului imperiu. Moscova nu a ezitat sa santajeze tarile care importa hidrocarburi din Rusia prin majorari prohibitive de preturi, prin sistarea livrarii de combustibili si prin negocieri dure. Traditional, autoritatile de la Bruxelles si tarile vest-europene i-au curtat insistent pe liderii de la Kremlin si le-au ignorat agresivitatea interna si externa in speranta ca Rusia ar putea deveni candva un partener al Uniunii Europene si un furnizor de energie previzibil, rezonabil si de incredere. Exasperati de aroganta, duplicitatea si ambitiile politice ale Moscovei, liderii UE au decis la summit-ul din martie 2007 ca UE trebuie sa-si diminueze dependenta energetica fata de Rusia prin adoptarea unei strategii energetice unitare, prin diversificarea surselor exportatoare de carburanti si prin dezvoltarea accelerata a unor modalitati alternative pentru producerea energiei electrice. In 2007, lideriiUE si-au reafirmat sprijinul pentru construirea gazoductului Nabucco, o conducta de mare capacitate care sa livreze gaze din Bazinul Caspic prin Caucaz si Turcia spre Europa, fara a trece prin Rusia. Conducta, programata sa intre in constructie in 2009, urmeaza sa devina functionala in 2012. In martie 2007, guvernul socialist ungar, in loc sa sustina proiectul Nabucco, a decis sa participe la extensia unei condu