Pia Pillat a fost - este, întrucât trăieşte încă în Anglia, fiind nonagenară - primul copil al poetului Ion Pillat şi al Mariei Pillat-Brateş. Născută în 1916, cu puţin înainte de mobilizarea tatălui său pe frontul din Moldova, va avea neşansa de a traversa toate evenimentele alienantului secol XX şi, longevivă fiind, îşi va vedea plecând, pe rând, aproape toate rudele şi cunoştinţele. Foarte frumoasă, talentată, cu o personalitate puternică, provenind dintr-o familie de vază, atât din punct de vedere politic, cât şi literar, Pia Pillat părea să aibă toate datele pentru o carieră strălucită şi pentru o viaţă lipsită de griji. N-a fost să fie aşa, deşi, urmărindu-i destinul, se poate spune că a stors de la viaţă tot ce aceasta îi putea da.

Se pare că începuse prin a scrie versuri în liceu. Cocheta însă şi cu proza. Pe la 17 ani scrisese un set de povestiri intitulat Fata cocorilor, iar mai târziu un roman, Zilnic începe viaţa, ambele circulând în manuscris pe la prieteni. De publicat însă nu a publicat nimic, deşi, judecând după scrisorile trimise rudelor şi după povestirile menţionate, recuperate astăzi, graţie nepoatei sale, Monica Pillat, avea talent de prozatoare, iar vremurile, până în 1940-1944, nu erau tocmai potrivnice tipăririi, comparativ cu cele ce au urmat. În plus, fratele său mai mic cu cinci ani, Dinu Pillat, reuşise să publice în 1941, în foileton, Jurnalul unui adolescent, în 1943, Tinereţe ciudată, iar în 1946, Moartea cotidiană. De ce Pia nu şi-a publicat povestirile şi romanul, cu tot talentul conţinut în ele şi cu toate relaţiile ilustrului său părinte, e greu de spus. Poate pentru că scrisul era pentru ea un act firesc, fără să implice finalitatea publicării, şi, mai curând, poate că la vârsta aceea prefera să-şi trăiască din plin viaţa, spre deosebire de fratele ei care mărturisea că şi-o trăise pe a lui multă vreme prin vitraliul literatu