In luna martie a anului trecut, Razvan Suculiuc, un copil de numai 10 ani din satul Ciortesti, judetul Iasi, s-a spanzurat. Dorul fata de mama sa, plecata la munca in Italia ca sa stranga banii necesari pentru a-i cumpara un calculator, l-a determinat sa-si puna capat zilelor. Pana la intrarea in sat, nimeni nu a indraznit sa-i spuna mamei lui Razvan, Elena Suculiuc, ca venea de fapt la inmormantarea unicului ei copil. Razvan avea rezultate scolare excelente. Elena Suculiuc plecase la munca in strainatate tocmai pentru a-i putea oferi posibilitati cat mai bune, ca sa poata invata la fel de bine in continuare. Tatal era somer, se ocupa de gospodarie, in timp ce ea lucra, pe cand se afla in tara, ca vanzatoare la magazinul din sat, pe un salariu de trei milioane. Gestul socant al lui Razvan a fost determinat de refuzul tatalui sau de a-l lasa sa-i telefoneze mamei, refuz intemeiat altminteri pe un argument cat se poate de sec si rational: lipsa banilor necesari pentru a incarca o cartela de telefon. Dar gestul lui Razvan nu este singular. Alte doua cazuri de sinucideri la copii cu parinti plecati la munca in strainatate au fost inregistrate in cursul anului 2006, tot in judetul Iasi, si un al patrulea caz, la inceputul lui 2007, in Valea Jiului. Satele Moldovei, regiune de unde provine 41% din migratia romaneasca, sunt pustiite astazi de plecarea in masa a romanilor catre alte taramuri mai prospere. Pustiite sunt si sufletele a zeci de mii de copii ramasi, pentru un timp sau poate pentru totdeauna, orfani. Este una dintre cele mai sumbre consecinte ale fenomenului migratiei de masa, altfel aducator de prosperitate economica, care afecteaza Romania de mai bine de cinci ani. In disperarea de a scapa din naufragiul politico-economic al tarii, in graba de a ne vedea pe tarmul integrarii, sau macar al unui trai decent, am uitat de niste fiinte care se ineaca nu atat in sara