Pasii inapoi, motivati electoral, in ceea ce priveste aportul nostru la securitatea cooperativa sub egida NATO si UE ar ridica serioase semne de intrebare - si nu ne ramine decit sa speram ca guvernul ii va evita. Schimbarile la virf de la ministerele Externelor si Apararii au produs o anumita discontinuitate in relatiile externe ale Romaniei, pe care noii titulari trebuie sa o remedieze cit se poate de repede. Probabil ca domnii Adrian Cioroianu si Teodor Melescanu detin strategii in acest sens, pentru ca aceasta este practica obisnuita chiar in cazul unor schimbari "normale" de guvern - cu atit mai mult in situatii precum cea de astazi.

Este prematur sa facem prognoze despre performantele celor doi oameni politici, mai ales ca situatia politica de la Bucuresti este atit de fluida. Ambii au competente care ii recomanda pentru aceste functii si probabil ca primul ministru si conducerea PNL - care nu detin prea multe personalitati cu rezonanta in aceste domenii - au procedat corect incluzindu-i in echipa. In orice caz, noul cabinet Tariceanu pare a fi mai putin preocupat de politica externa si de securitate, daca facem abstractie de optiunea privind retragerea fortelor din Irak. Faptul nu este surprinzator, pentru ca alegerile se cistiga si se pierd in primul rind din considerente interne. Cel de-al doilea motiv pentru care aceste domenii nu vor putea ocupa un loc privilegiat pe agenda Guvernului tine de dificultatea comunicarii cu Presedintele, in lipsa careia nu se pot elabora strategii ambitioase.

Nu va fi nici o tragedie daca, in urmatorul interval, politica noastra externa va fi mai degraba reactiva, cu conditia ca aceasta sa nu dauneze asupra participarii noastre la mecanismele multilaterale din cadrul NATO si UE. Partenerii occidentali vor intelege situatia - unii dintre ei au si experimentat-o, in perioade de coabitare politica. Trebuie ca Romania s