Deunazi, Traian Basescu a surprins (din nou) jurnalistii, analistii si politicienii printr-un anunt-bomba: daca Parlamentul va vota suspendarea sa din functie, el va demisiona, provocand astfel alegeri prezidentiale anticipate. La multiplele explicatii vehiculate de atunci incoace, as incerca una ce tine de aritmetica votului.
Scenariul care pana la aparitia stirii era considerat cel mai verosimil consta intr-un vot al Parlamentului care, in pofida avizului Curtii Constitutionale (oricum, ambiguu – s-a incalcat legea fundamentala, dar numai oleaca), avea sa duca la suspendarea presedintelui, urmata de declansarea unui referendum prin care electoratul ar fi stabilit continuarea sau intreruperea mandatului prezidential. Cheia acestui scenariu ar fi constituit-o optiunile exprimate in consultarea electorala.
La prima vedere, Traian Basescu, personalitatea politica cu cea mai inalta cota politica in ultimii doi ani, nu avea a se teme de o confruntare cu electoratul. La o examinare mai atenta, lucrurile sunt mai putin clare. La un atare plebiscit, alegatorul are de raspuns la intrebarea: "Il mai doresc pe Basescu in fruntea statului sau nu?" – sau, altfel formulat, "Vreau sa fie Basescu presedinte sau altcineva?".
Intr-o asemenea perspectiva, ar vota DA (adica, pentru demitere) toti cei care simpatizeaza alti candidati la presedintie – anuntati sau nu. Adica toti simpatizantii lui Becali, Vadim Tudor, precum si cei ai unor partide precum PSD si PNL, chiar daca acestea nu si-au anuntat un candidat propriu. Insumand toate aceste nuclee electorale, depasim cu usurinta 50% (de exemplu, 15% pro-Becali, 10% pro-Vadim, 15% liberali, 20% social-democrati). Ar vota NU (impotriva demiterii) simpatizantii lui Basescu, cei care in sondaje isi declara increderea in actualul presedinte, adica in jur de 45% (poate chiar mai putin, daca luam in calcul actualul trend descr
