Dupa doi ani si jumatate ar fi trebuit sa ne obisnuim deja cu ideea : avem un presedinte “jucator”, care nu se multumeste sa dea decoratii sportivilor celebri (asa cum prevede Constitutia in acceptia parintelui ei Iorgovan) sau sa faca ocolul pamantului in cinci ani de mandat.
In pofida opozitiei din ce in ce mai fatise a majoritatii clasei politice presedintele Basescu a ramas activ in jocul politicii interne reusind sa introduca diverse teme pe ordinea de zi, de cele mai multe ori prin intermediul presei. Au aparut astfel binecunoscutele formule despre “grupurile de interese” si “baietii destepti”, spre exemplu.
Dupa parerea mea, marea greseala a opozantilor lui Basescu si mai ales a celor din jurul premierului Tariceanu a fost ca, respingand public aceste teme foarte populare din dorinta de-a limita ambitiile de jucator ale presedintelui, au pierdut foarte mult suport electoral.
Exista si exceptia “dosariadei” cand PNL-ul a actionat foarte inteligent pe o tema propusa de presedinte (pierzand din pacate insa ulterior beneficiul acestei actiuni din cauza apropierii de PSD).
In rest insa reactiile opozitiei anti-prezidentiale au fost neconvingatoare si uneori contradictorii (ministrul Vosganian felicita ieri Parchetul pentru faptul ca a inteles ca “anul 2007 va fi al energiei” !) .
Noua declaratie a presedintelui despre intentia sa de-a demisiona n-a facut exceptie de la regula. Inca si mai surprinzatoare decat cea a votului uninominal, cartea jucata acum de presedinte i-a descumpanit intr-atat pe politicienii din tabara anti-prezidentiala, incat doar cei care n-au prea spus nimic au iesit ceva mai bine.
Ma refer aici la PSD, care a tacut cu intelepciune (de exemplu Cristian Diaconescu ieri pe Realitatea de abia daca a spus doua vorbe). Am aflat totusi ca dl. Geoana e prea “tanar” ca sa fie presed
