Doar bătrânii mai vorbesc despre întâmplarea groaznică. Şi o şoptesc în barbă, să nu se sperie nici ei prea tare de înfricoşătorul blestem care a căzut asupra lor şi de care nu mai pot scăpa. Fie că merg la copii, la oraş, fie că întârzie cu vitele la întoarcerea acasă, pădurea Radovanului le înspăimântă şi acum nopţile. Pentru că de acolo va ieşi negreşit Mireasa şi îi va lua cu ea...

Nu este şofer să nu cunoască legenda. Iar dacă a mai rămas vreunul care să n-o afle, se găseşte negreşit un localnic care să îl sperie de i se face pielea pe el de găină... Cică să fie cu luare-aminte când trece prin dreptul pădurii. Să nu încetinească deloc şi să privească numai înainte. Nicidecum în dreapta sau în stânga! Şi orice i s-ar părea că aude, ba chiar că vede dinaintea ochilor, să nu zică pâs! Să ţină drumul tot înainte, surd, mut şi orb! Ăla care va face întocmai scapă! Care însă e slab de înger şi opreşte să-l apere Cel de Sus, că sigur o păţeşte...

Aşa se închină şi-şi scuipă în sân de cincizeci de ani bătrânii din Radovan. Şi, chiar dacă a trecut atâta vreme de atunci, n-au uitat deloc împrejurările cumplite ale întâmplării, frumuseţea fetei care şi-a luat zilele şi blestemul care îi urmăreşte de atunci, în fiecare noapte.

S-a sinucis pentru că a fost siluită

A fost în '47, când au venit la Radovan moldovenii, alungaţi de sărăcia de la ei. Printre ei se afla şi o tânără, care luase drumul Olteniei, doar-doar găsea de lucru să-şi ajute familia rămasă acasă şi împovărată de griji. Curând a intrat servitoare în casa unor localnici. Hărnicia şi cuminţenia ei au făcut repede înconjurul satului. Dar, mai mult decât acestea, frumuseţea fetei a pus pe jar întreaga aşezare, făcându-i pe bărbaţi - fie ei tineri sau bătrâni - să râvnească la nurii ei. Fata nu a cedat însă nimănui, continuând să muncească toată ziua şi visând numai la ceasul în