Chiar dacă, la prima impresie, opera lui Kurt Vonnegut, celebrul scriitor neconformist american, decedat în aceste zile, pare, cu amestecul ei de autobiografie şi ficţiune, a se preta cu greu Chiar dacă, la prima impresie, opera lui Kurt Vonnegut, celebrul scriitor neconformist american, decedat în aceste zile, pare, cu amestecul ei de autobiografie şi ficţiune, a se preta cu greu adaptării cinematografice, nu mai puţin de trei dintre romanele sale au fost ecranizate. Cea mai reuşită dintre aceste transpuneri este fără îndoială "Abatorul nr. 5" ("Slaughterhouse-Five"), evocare a experienţei trăite de autor în timpul bombardamentului masiv anglo-american al Dresdei spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Oraşul era atunci ticsit de sutele de mii de civili care se refugiau în panică din calea puhoaielor Armatei Roşii, cu atât mai teribile fiind pierderile de vieţi omeneşti, care întrec numărul victimelor de la Hiroshima şi Nagasaki la un loc. Scăpat cu viaţă în subsolul unui abator, Vonnegut, care fusese capturat de nemţi în timpul bătăliei din Ardenni, a fost pus de nemţi, împreună cu alţii, să strângă cadavrele pentru a fi îngropate, dar acestea erau atât de multe încât s-a renunţat la înhumare, munţii de trupuri neînsufleţite fiind prefăcuţi în scrum cu ajutorul aruncătoarelor de flăcări. Spectacol dantesc care l-a zguduit în adâncul sufletului, formând esenţa cărţii şi a filmului, în paralel cu reîntoarcerea din prizonierat şi revenirea la viaţa civilă a eroului, alter ego-ul autorului şi cu întâmplările pe care le trăieşte pe o planetă îndepărtată. "Abatorul nr. 5" a fost conceput ca un protest faţă de războiul din Vietnam, Vonnegut împotrivindu-se, după decenii, cu aceeaşi fermitate şi intervenţiei militare din Irak. "Micul dejun al campionilor", o satiră la adresa filistinismului vieţii americanului de mijloc, şi "Mama noapte", un thriller psihologic,