Când Voiculescu, la consultările de la Cotroceni i-a recomandat să-şi dea demisia, Traian Băsescu a luat-o ca pe o glumă, ca pe o enormitate aruncată la plezneală de liderul conservator. Ba a şi rejectat-o afirmând că nu poate accepta o idee venită de la un fost securist, trăgând basmaua pe propriul său trecut socialist, în ideea că unii dintre colaboratorii fostului regim erau mai buni decât alţii.
Iată însă că au trecut mai puţin de două săptămâni de la acest episod, şi preşedintele anunţă o nouă strategie. În locul victimizării atacul la baionetă. În laboratorul de analize de la Cotroceni s-a ajuns la concluzia că este mai riscant să se lase lucrurile să curgă, punându-se toată speranţa în popor şi în instictul său electoral. Dacă are de ales între două rele, preşedintele preferă soluţia mai puţin rea. Iar aceasta este demisia: dacă parlamentul îl suspendă nu mai aşteaptă referendumul cu rezultatul său posibil incert. Demisionează şi provoacă, automat, alegeri anticipate. Şi, timp de trei luni, vociferează liniştit la adresa ciocoilor vechi (PSD) şi noi (PNL) cu sprijinul mai mult sau mai puţin discret al noului partid de opoziţie: PD. Pe fondul neîndemânării unui guvern parcă mai încropit decât cel pus în funcţiune în decembrie 2004, Băsescu nu are altceva de făcut decât să monitorizeze şi să dea în vileag. Se află, ca deobicei, în situaţia privilegiată de a nu da seamă pentru propriile greşeli sau nerealizări, pentru că fişa postului său n-a inclus activităţi de execuţie. Şi este foarte probabil ca scrutinul prezidenţial să-l readucă la Cotroceni, de data asta până în 2012!
Ce vor face adversarii săi? Cum vor reacţiona la această formulă? Deja pesediştii sunt mai ezitanţi, promiţând să se mai gândească, pentru că intenţia lor nu era, de fapt, să-l dea jos pe Băsescu, ci să-i dea o lecţie! Nici peremiştii nu mai sunt chiar atât de porniţi, temându-
