Nu stiu cum stau lucrurile in Romania, dar in America subiectul rasismului este unul cit se poate de actual si care produce multa iritare in ultima vreme. Si asta nu pentru ca americanii de orice culoare sau marime nu sint rasisti - America are cu siguranta propria-i istorie de prejudecati, oprimare si rasism care isi are radacinile in chiar primele zile de dupa debarcarea europenilor pe continent, iar aborigenii americani - "indienii” - aveau la rindu-le stereotipurile lor cu privire la alte grupuri cu care se aflau in contact. Ceea ce se intimpla insa in ultima vreme este ceea ce unii numesc "rasism inversat", un fenomen care se refera la faptul ca aceia care fusesera pina acum marginalizati si oprimati s-au ridicat impotriva propriilor opresori de dinainte.

O bine-cunoscuta activista pentru drepturi civile a spus odata ca nu exista rasism inversat; exista numai dreptate aminata. Ii inteleg punctul de vedere, dar nu sint de acord cu ea. Eu sint de parere ca oamenii sint rasisti prin natura lor. Aproape ca nu aveam cum sa evitam sa fim rasisti. E la mijloc un mecanism care ne ajuta sa ne delimitam propriile grupuri sociale, si, prin intermediul lor, propria siguranta. Sigur ca asta nu face rasismul acceptabil, mai ales in societatea zilei de azi. Mai mult chiar, rasismul nu are altceva decit un aer oarecum fanat astazi. Un comentariu de natura rasista are darul de a-l arata pe cel care il face ca fiind absolut desprins de lumea in care traieste, dar si lipsit de educatia care l-ar obliga sa stie ce au creat membrii speciei din care face parte, in totalitatea lor si nu diferentiat pe rase. Singura istorie pe care o stie rasistul este a lui insusi, dar rasismul lui demonstreaza ca cel in cauza are pretentia de a sti si alte istorii pe care, in realitate, nu le stie.

Sint unii care ii acuza pe membrii unor minoritati etnice din Statele Unite de ra