Prima rochie a fost a ei. De atunci a lucrat vreo câteva mii. E cunoscută în Craiova, deşi niciodată nu a avut propriul atelier de creaţie. Dar meseria pe care a furat-o de la mama sa este o pasiune arzătoare. Fie că lucrează pentru o nuntă de lux, fie pentru una modestă, doamna Vasi ştie un singur lucru: să-şi facă miresele fericite!
Modelul şi l-a găsit într-o revistă a mamei sale. Să fi avut vreo 10-12 ani atunci, prea fragedă măcar să se gândească la măritiş. Dar cum a văzut fotografia imprimată pe hârtia proastă de ziar, a hotărât pe loc: aşa va fi rochia ei de mireasă!
„Am păstrat revista toţi anii care au trecut“, povesteşte doamna Vasi. „Iar când mi-a venit sorocul, am scos-o din dulap şi am început să mă pregătesc. Nu ştiam mare lucru atunci, doar ce furasem cu privirea de la mama, care era croitoreasă. Împreună cu ea am lucrat vreo câteva săptămâni bune. Cum pe vremea aceea nu se găseau materiale de calitate, a trebuit să apelez la o prietenă din Basarabia, care mi-a adus vreo douăzeci de metri de dantelă fină, elaborată. Probe peste probe, cusut la mână şi la maşinile care se găseau atunci, nu ne-a fost deloc uşor. Dar, la sfârşit, în ziua cea mare, a fost o rochie superbă, exact aşa cum mi-am visat-o…“.
Se prea poate ca acesta să fi fost unul dintre motivele pentru care mai târziu a ales această meserie - să transforme visul unei copile în realitate. Împrejurările au fost însă altele. Tânără laborantă la Combinat, a fost dată afară. Trebuia să se reprofileze, să câştige o pâine. Învăţată din copilărie cu ţăcănitul maşinii de cusut, pasionată de vestimentaţie şi, în special, de crearea rochiilor de ocazie, în ’95, Vasilica Ionescu a devenit croitoreasă pentru mirese.
Comunicarea - prima probă
De atunci a lucrat mii de rochii. Unele au plecat în Grecia, altele în Germania sau Dubai, iar altele în oraşele din ţară.
